Cateva cuvinte despre rolul memoriei in Modelul de educatie

"Câți dintre voi mai știți ce ați învățat în școală? Câți dintre voi folosiți în viata de zi cu zi lucrurile pe care le-ați învățat în școală? "
Asta pentru că rolul educației nu este să te facă să reții tot pentru totdeauna, ci să te formeze, să îți creeze ceea ce se numește cultură generală.
Învățându-i pe copii doar "ceea ce vor folosi în viață" nu îi va învăța ce și cum să folosească în viața de zi cu zi, pentru că astfel de lucruri se învață doar atunci când ai nevoie de ele, în mod practic, altfel nu le vei reține pe termen lung. Accentul învățării trebuie pus pe înțelegere (înțelegerea informației). Învățarea bazată pe memorie nu trebuie să reprezinte baza învățării, dar nici nu trebuie exclusă. Exersarea memoriei are importanța ei. Așa cum importanța ei o are și învățarea căutării informației și a discriminării între informația utilă și gunoiul informațional.
În schimb, acest "model nou" de educație, bazat exclusiv pe ceea ce le este util pentru viața de zi cu zi și pe 'democratizarea' deținerii cunoștințelor îi lipsește pe copii exact de ceea ce ar trebui să ofere școala: formare (să învețe cum să afle lucrurile de care are nevoie atunci când are nevoie) și baza culturii generale.
Faptul că profesorul trebuie să fie capabil să trezească interesul copiilor față de informația predată și față de studiu nu trebuie confundată cu această tendință de a 'democratiza' deținerea cunoștințelor, unde educatul este egal cu educatorul în ce privește contribuția la procesul de învățare.