[Documentul este în curs de revizuire pentru a aduna aici măsurile principale care ar trebui luate atât pentru a face față pandemie, cât și pentru a pregăti statul și societatea pentru viitor, pentru ceea ce va urma după finalizarea actualei crize]
Poate să pară iluzoriu sau tardiv să vorbești despre ce măsuri trebuiesc luate într-o situație în care te găsești în timp ce ești din plin în acea situație, inclusiv despre măsurile care ar fi trebuit luate deja.
Dar identificarea tuturor pașilor care trebuiesc parcurși, inclusiv a celor care ar fi trebuit implementați deja este necesară atât pentru a ști ce este de făcut în viitor, după finalizarea crizei actuale, cât și pentru a identifica mai ușor care sunt măsurile reparatorii care trebuie să fie luate pentru a acoperi lipsa măsurilor inițiale.
De asemenea, poate să pară ciudat ca un psiholog să vorbească despre măsuri generale necesare în situatii de tip catastrofă naturala sau război. Măsurile pe care le veți găsi în acest material vor trebui detaliate în cea mai mare parte, nu sunt masuri originale si se bazeaza pe o documentare intensa cu privire la masurile generale pentru situatii de urgenta dar si la masurile specifice luate in diferite zone din lume cu privire la pandemia actuala. Dar ceea ce au în comun aceste măsuri este faptul că selecția lor a fost realizată în baza unei anumite viziuni asupra societătii, formată în timp.
După cum se poate vedea, societatea civilă, organizații neguvernamentale sau chiar grupuri de persoane constituite ad-hoc se mobilizează deja din inițiative proprii pentru a acoperi o parte din necesarul de echipamente și servicii.
Din păcate, conceptia din ultimii ani asupra statelor a făcut ca acestea să devină în bună măsură structuri anchilozate și ineficiente. Capacitatea statului de a interveni prin reglementări a fost redusă din ce în ce mai mult, până când o bună parte din structurile statului au devenit doar fațadă pentru desfășurarea unor interese proprii sau de grup restrâns.
Este momentul să regândim statul ca fiind furnizor de servicii de reglementare și de coordonare, servicii care sunt absolut necesare pentru ca o societate să poată funcționa în mod eficient în interesul cetățenilor care o compun.
Structurile de stat, ministere, oficii, agenții, trebuie să fie capabile să conceapă planuri de intervenție și să coordoneze aplicarea acestora. Nu este necesar ca statul să producă, nu este necesar ca statul să ofere toate serviciile, dar este necesar ca o entitate care poate avea o imagine de ansamblu să conceapă și să impună aplicarea de măsuri care au în vedere interesul mai general al tuturor cetățenilor. Celelalte structuri, cele private, fie de tip profit, fie de tip non-profit, prin chiar concepția lor nu pot avea decât interese limitate, de grup.
Rolul statului trebuie să fie acela de a asigura armonizarea acestor interese de grup și de a se asigura că anumite interese de grup nu aduc atingere iremediabilă altor grupuri.
Trebuiesc trasate protocoale de intervenție medicală pentru fiecare boală/ tip de afecțiuni în parte. Atât pentru situațile obișnuite, cât și pentru situații de urgență cum sunt dezastrele naturale, razboaiele, epidemiile sau pandemiile. Aceste protocoale de intervenție medicală trebuiesc adunate, revizuite și modificate pentru situațiile speciale, inclusiv sau mai ales pentru situația de pandemie actuală.
Aceste protocoale trebuie să fie unitare la nivel național, să fie cunoscute și urmate de către toate unitățile sanitare și de către toate cadrele medicale.* [În mod normal aceste protocoale există dar, din experiența personală din anii trecuti, în ce privește de exemplu situația de fibrilație atrială în cazul unui bolnav cronic de inimă nu exista proceduri unitare la toate spitalele din București.]
Asa cum bine au observat atât lideri politici români cât și lideri politici străini, cum ar fi președintele României, Iohannis sau președintele Franței, Macron, suntem în stare de război cu acest mic nenorocit de virus SARS-Cov-2 care provoacă infecția Covid-19.
Din păcate cei doi lideri politici au remarcat situația de fapt, însa nici în Franța nici în România nu sunt luate măsuri în consecință. Spre exemplu, care este una dintre principalele măsuri care trebuie luate în caz de război, după aceea de a mobiliza personalul necesar?
Este necesar să asiguri echiparea celor care se află în linia întâi. Este una dintre măsurile cele mai importante de care depinde chiar soarta unui război: victoria sau înfrângerea.
Închipuiți-vă că liderii politici constată că țara este atacată militar iar măsurile pe care le iau constau în a trimite pe front primele divizii prost echipate și neînarmate, în schimb iau ca măsuri mobilizarea forțelor de ordine și a armatei pentru restricționarea deplasării propriei populații. Se poate prezice că acea națiune este deja pe cale să piardă războiul, nu? Și asta din cauza deciziilor politice.
O altă măsură care este necesară în caz de război constă în asigurarea fluxului de producție pentru materialele necesare pentru purtarea războiului. Adică orientarea majorității economiei către efortul de război. În acest sens se poate avea în vedere rechiziția de stocuri, cooperarea cu industriile de profil pentru conversia capacităților de producție sau rechiziționarea unor industrii întregi care pot trece chiar sub comandă militară în funcție de importanța acestora pentru operațiunile de război și de gravitatea situației. De asemenea, trebuie asigurat transportul atât al trupelor cât și a materialelor și echipamentelor de război.
Pentru ca lucrurile de mai sus să se întâmple este necesar ca cineva să se ocupe de stabilirirea exactă a necesarului de echipamente și logistic. În caz de război, de stabilirea acestui necesar se ocupă Ministerul Apărării sau Marele Stat Major, iar în caz de pandemie sau dezastre naturale, sarcina îi revine Ministerului Sănătății sau Departamentului pentru situații de urgență.
Odată stabilită situația de urgență, este necesară restricționarea intrării în țara și asigurarea carantinei obligatorii pentru cetățenii români care se întorc în țară sau pentru cetățenii străni care doresc să rămână pe teritorul național pentru perioade mai mari. Toți cetățenii români sau străini care intenționează să rămână perioade mai reduse trebuie în mod obligatoriu întorși în țările din care au venit sau în țările de proveniență. În acest sens, din primele zile de la declanșarea stării de urgență, controlul frontierei trebuie plasat sub control militar. De asemenea, trebuie redus numărul de puncte operaționale de trecere a frontierei în functie de capacitatea de a institui tabere mobile de carantină în care vor fi izolați cei care doresc să intre pe teritoriu național. Aceste tabere de carantină pot fi de tip mobil, corturi și facilități (toalete, dușuri, bucătării) asigurate în unități modulare de tip container sau pot fi asigurate prin rechiziționarea unor spații de cazare.
Următoarele măsuri care trebuiesc luate țin de testarea în masă a populației, în primul rând a personalului medical și din serviciile de asistență socială, a persoanelor din categoriile considerate de risc, apoi a personalului militar și din forțele de ordine, a personalului din transporturi și a personalului din serviciile comerciale și de distribuire a mărfurilor, a celor din serviciile de administrație care continuă să fie deschise, a celor din servicii comerciale sau non-comerciale adresate populației, a celor din producția de bunuri și mărfuri, și a populației generale.
Așa cum se poate constata, atât în caz de război cât și în cazuri de dezastre naturale, echipamente extrem de necesare brusc nu mai pot fi importate întrucât producătorii rezervă o mare parte din producție sau chiar în întregime pentru nevoile statului de care aparțin. De aceea, poate fi extrem de util ca universitățile tehnice, alături de departamentele de dezvoltare ale unor firme care produc în România să fie implicate în dezvoltarea unor echipamente care să fie produse în țara. În cazul actualei pandemii sunt necesare echipamente de protecție (măști), ventilatoare mecanice, alte echipamente medicale.
De asemenea, pentru situatiile în care este necesară licență pentru producerea unor echipamente, pot fi facilitate joint ventures între companii românești care dețin capacități de producție și companii străine care dețin know how tehnologic.
În state precum Germania sau Franța în care structura socială, structura de venituri a populației sau pur și simplu caracteristicile sociale și culturale fac ca persoanele din categoriile vulnerabile și în special persoanele în vârstă să locuiască într-o proporție mai mare în locuințe diferite față de populația mai tânără și de copii, izolarea strictă a categoriilor vulnerabile este mai ușoară.
Într-o țară cum este România, izolarea persoanelor din categoriile de risc necesită măsuri specifice.
Trebuiesc luate în calcul situațiile în care mai multe generații locuiesc împreună, situațiile în care părinții sau bunicii în vârstă locuiesc la țară fiind dependenți în diferite grade de copiii sau nepoții aflați la oraș, precum și de alte posibile situații mai rar întâlnite. Astfel, asigurarea instruirii intense a populației în privinăa modului corect de interacțiune, dotarea cu prioritate cu echipamente de protecție a persoanelor din categoriile de risc, asigurarea de locuri de cazare în spații special amenajate pentru izolarea populației din categoriile de risc, cum ar fi resorturi, hoteluri, sanatorii sau alte facilități turistice de cazare, preferabil situate în apropierea unor facilități medicale pregătite să intervină sunt masuri care pot fi avute în vedere.
Chemarea rezerviștilor și voluntarilor “la arme”, întrucât este posibil ca personalul medical și cel militar sa fie depășit de situație la un moment dat, este o altă măsura obligatorie astfel încât să existe permanent personal disponibil pentru desfășurarea acțiunilor și activitățile medicale, militare sau de ordine publică necesare. Pentru actualizarea cunoștințelor rezerviștilor și voluntarilor este necesara instruirea acestor, prin urmare este nevoie de redactarea materialor de instruire și de pregătirea instructorilor.
Producatorii români de alimente și produse agricole trebuie să aibă acces la piața de desfacere întrucât de existența lor depinde capacitatea de aprovizionare pe termen mediu și lung a populației cu produsele alimentare de strictă necesitate. Pentru aceasta este nevoie să se poată constitui rețele de aprovizionare care să preia produsele agricole si alimentare de la locul de producție și transportul acestora către magazine alimentare băcănii și restaurante în localitățile din apropiere. Întrucât nu este realistă implicarea statului în constituirea acestor rețele, este necesară oferirea de stimulente pentru firmele care își pot asuma un astfel de serviciu sau/ și facilitarea constituirii unor întreprinderi sociale sau asocieri de producători ori fermieri al căror rol ar fi strict acela de a intermedia între producători și consumatori. De asemenea, astfel de facilități pot fi oferite firmelor de curierat și/sau firmelor care asigură producția sau importul tehnologiilor necesare unor astfel de întreprinderi (mijloace de transport, tehnologii de refrigerare sau depozitare a produselor alimentare etc).
O altă măsură necesară, care vine în completarea măsurilor anterioare constă în facilitarea deschiderii de organizații neguvernamentale și a societăților comerciale prin simplificarea procedurilor și transferarea tuturor acestor proceduri în online.
Băncile trebuie să continue creditarea afacerilor și în special creditarea producției de strictă necesitate și a desfășurării serviciilor strict necesare iar pentru aceasta statul trebuie să ofere atât stimulente, cât și să instituie dacă e nevoie restricționări. De exemplu, pot fi suspendate sau limitate temporar repatrierile de profituri pentru a asigura lichiditățile necesare finanțării economiei. Măsurile precise de care au nevoie băncile pentru a putea asigura finanțarea fluxului de capital necesar continuării desfășurării activităților economice vor trebui stabilite împreună cu băncile.