Despre studii de genetica comportamentala umana realizate pe gemeni si rezultatele acestora
Studiile de genetică comportamentală umană realizate pe gemeni, atât monozigoți, cât și dizigoți, arată în mod consistent faptul că mediul joacă un rol important în diferențele individuale. Acest tip de studii sunt experimente naturale prin care geneticienii încearcă să deducă existența influențelor genetice asupra comportamentului.
Gemenii monozigoți, numiti și gemeni identici, sunt gemenii care provin din scindarea unui singur ovul fecundat înainte de ziua a 14-a de dezvoltare intrauterină. Provenind dintr-o singură celulă-ou, cei doi gemeni posedă același patrimoniu genetic și, deci, au același sex. Spre deosebire de aceștia, gemenii dizigoți provin din fecundarea a două ovule și nu posedă în comun decât jumătate din patrimoniul lor genetic.
Studiile asupra fenotipurilor comportamentale identifică în mod consistent aspecte cum sunt:
1. gemenii monozigoți sunt mai asemănători în privința comportamentului decât gemenii dizigoți;
2. gemenii monozigoți nu sunt perfect identici în privința trăsăturilor psihologice;
3. similitudinea observabilă în cazul trăsăturilor psihologice, poate fi observată și în cazul trăsăturilor fizice sau medicale.
Într-un studiu publicat de Robert Plomin în revista Science în anul 1994 asupra similitudinii între gemenii monozigoți față de gemenii dizigoți în ce privește diverse condiții psihologice sau psihiatrice se arată că gemenii monozigoți sunt mai similari decât cei dizigoți în ce privește alcoolismul, schizofrenia, boala Alzheimmer, autismul, tulburările afective majore sau tulburările de citire. Asta înseamnă că probabilitatea ca o astfel de tulburare să apară la amândoi gemenii este mai mare în cazul gemenilor monozigoți decât în cazul gemenilor dizigoți. Ceea ce înseamnă că genele joacă un rol important în apariția acestor tulburări. În același timp, faptul că o astfel de tulburare nu apare întotdeauna la amândoi gemenii nici atunci când este vorba de gemeni monozigoți, aceștia fiind identici din punct de vedere genetic, arată că diferențele comportamentele joacă, de asemenea, un rol. Ceea ce înseamnă că mediul joacă și el un rol important în apariția acestui gen de tulburări.
În același studiu, Robert Plomin a arătat că situația este similară și în ceea ce privește problemele medicale cum sunt: Parkinson, cancerul de sân, boala pulmonară obstructivă cronică, hipertensiune, cardiopatie ischemică, artrita reumatoidă, ulcer peptic sau epilepsie idiopatică.
Conform aceluiași studiu, aceeași situație este valabilă si în cazul trăsăturilor cognitive și de personalitate: memorie, nevrotism, interese vocaționale în adolescență, extraversie, rezultate școlare, inteligență generală etc.
Aceste rezultate au fost confirmate în mod consistent de alte studii similare: trăsăturile genetice joacă un rol, dar și mediul își are importanța sa.
Ceea ce este foarte interesant este că aceeași situație este valabilă și în cazul unor trăsături în cazul cărora am avea înclinația să credem că tiparul este foarte improbabil. Astfel, studiile efectuate asupra perechilor de gemeni arată în mod consistent faptul că gemenii monozigoți sunt mai similari decât cei dizigoți chiar și în ceea ce privește comportamente cum sunt divorțul, religiozitatea sau atitudinile politice.
Ce ar putea să însemne, însă, asta? Să existe o influență genetică în ceea ce privește credința în Dumnezeu?
Una dintre ipozezele care ar explica acest fenomen este că genele influențează astfel de aspecte în mod indirect, influențând trăsăturile psihologice, iar cea de a doua ipoteză ar fi că studiile de genetică comportamentală umană realizate pe gemeni sunt în mod consistent greșite.
În mod evident, nu există o genă a divorțului, nu există gene care să codifice probabilitatea divorțului, dar dacă ești divorțat sau nu este un lucru care depinde de trăsăturile de personalitate. Anumite trăsături de personalitate cresc probabilitatea ca o căsnicie să se termine cu un divorț, iar explicația pentur care trăsăturile de personalitate se moștenesc este aceea că sistemele de neurotransmisie din creierele noastre se moștenesc la rândul lor.
Cea de a doua ipoteză rămâne până în acest moment doar teoretică întrucât nici unul din studiile care au încercat să o valideze nu au reușit să o demonstreze.
Genetica comportamentală arată nu doar că atât genele cât și mediul au influență asupra trăsăturilor noastre psihologice și de personalitate și asupra caracteristicilor noastre fizice, dar și că trăsăturile noastre genetice au o influență asupra modului în care influențăm mediul care, la rândul lui, ne influențează comportamentele.
Dacă doriți să aflați mai multe despre studii de genetică comportamentală umană puteți consulta, printre altele, revista Twin research in human genetics, care este unul dintre jurnalele de frunte în ce privește cercetările asupra perechilor de gemeni.